Ce haos pare în oraș după o săptămână petrecută într-un loc în care singurul zgomot era ciripitul păsărilor. Ieri, m-am întors din Bootncamp. Puțin tristă pentru că timpul parcă a zburat cât am stat acolo, dar bucuroasă pentru că am cunoscut oameni noi, pasionați de sport. Mi-a plăcut. Mult de tot. O săptămână plină cu activități sportive și cu mâncare sănătoasă. Să știi că și mâncarea sănătoasă poate fi super bună. Poate că atunci când vezi într-un meniu quinoa, hrișcă, grâu, orz sau linte, te gândești că asta e, faci foamea. Dar nu e așa. Am mâncat atât de bine… Ah, mă gândesc și acum la salata aia de quinoa cu fenicul și rodie.
Hai să-ți povestesc cum au stat lucrurile acolo. Tabăra a fost în județul Bistrița-Năsăud. Am stat la cabana Dealul Negru, în pădure, iar acolo peisajul e de-a dreptul superb. Cazarea a fost ok. Sinceră să fiu aveam ceva emoții legate de acest aspect, dar am fost surprinsa într-un mod plăcut.
Fiecare dimineață începea la 7.30, cu alergare prin pădure. Au urmat antenamente în aer liber, plimbări cu bicilceta, drumeții. Într-o zi am avut în program o drumeție prin pădure. Vreme de aproape 6 ore am cutreierat prin munți și am pășit pe urmele urșilor, la propiu, pentru că zona este renumită pentru urșii bruni care trăiesc acolo.
Ba mai mult, seara, ne-am dus să vedem dacă urșii își fac apariția în locurile în care pădurarul le lasă mâncare. Moș Martin nu și-a făcut apariția. În schimb, am văzut o căprioară. Alții au fost mai norocoși și s-au întâlnit și cu mistreții.
Într-o altă zi, în program a apărut o „excursie” la o stână. Am mers pe jos vreo 10km până în primul sat, nu am mai ajuns la stână pentru că vremea nu a ținut cu noi și riscam să ne prindă ploaia.
În program am ai avut antrenamente cu TRXul sau circuite. Pentru că multe exerciții le știam de la sală, asta m-a ajutat să nu cedez până la final.
Îți spuneam la început de mâncare. A fost multă și bună. 3 mese pe zi stabilite dinainte. Fiecare participant a putut să își aleagă, dintr-un meniu prestabilit, ce își dorește să mănânce. Nu am simțit nevoia să mănânc ceva dulce sau să ronțăi ceva între mese.
La final, am ajuns la concluzia ca mai vreau. 🙂
