Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești pe cineva și să ai impresia că îl/o cunoști de mult timp și că poți să-i povestești lucruri și planuri pe care ți le faci, dar pe care nu le știu nici apropiații tăi? Mie, da, mi s-a întâmplat. Chiar cred că unele persoane apar în peisaj în momente cheie: atunci când ai nevoie de o confirmare, când trebuie să iei o decizie, când simți că vrei să vorbești cu cineva.
Așa s-a întâmplat cu Suzanne. De la ea am învățat să fiu mai optimistă și să nu mă mai las copleșită de gândurile negative. M-a încurajat și m-a făcut să am mai multă încredere în mine. 🙂
Zilele trecute, am primit un sfat de la o persoană: „fă-ți timp pentru tine”. Cred că e cel mai important lucru pe care mi l-a spus cineva, în ultima perioadă. Și chiar am încercat să fac asta. Mi-am setat prioritățile și mi-am dat seama că oricât de mult ai încerca să-i mulțumești pe toți cei din jur, nu o să reușești niciodată. Profită de ziele libere și folosește mai puțin telefonul, plimbă-te, ieși cu prietenii, mănâncă ceva ce îți place, citește, ascultă muzică, uită-te la filme. Pentru prima oară am plecat de acasă fără telefon, nu am mai forțat culoarea galbenă a semaforului și chiar dacă asta a însemnat multe înjurături, am dat muzica tare și am ignorat. Am mâncat prăjituri, am mers mult pe jos și, în sfârșit, am reușit să termin de citit o carte pe care o începusem de ceva vreme.
A fost bine așa, mai vreau.
