Cred că atunci când mergi într-un loc nou trebuie să ai mintea deschisă și să îmbrățișezi obiceiurile oamenilor pe care îi vizitezi. Pentru mine, ăsta e farmecul călătoriilor.
Când am ajuns în Cambodgia, am mâncat, împreună cu șoferul de tuk tuk, la o tarabă pe marginea drumului. Era 11 noaptea, iar pe la colțul străzii se plimbau nestingheriți șobolanii. Nu am murit, nu m-a durut stomacul, nu am vomitat. Dacă omul ăla mânca de acolo, înseamnă că și eu puteam. În fond, eram conștientă că am ajuns într-una dintre cele mai sărace țări din lume și că meniurile cu stele Michelin sunt departe. Există și acolo restaurante cu ștaif, dar habar n-am de ele. Nu m-au interesat. Adevărata Cambodgie se gustă pe stradă. 🙂 Și chiar am mâncat de toate de la vânzătorii ambulanți. Supă, orez, tăieței, carne și….scorpioni și șerpi făcuți pe grătar.
În Siem Reap, am mers la o cafenea super cunoscută printre turiști, „Bug Cafe”. Meniul e format, în proporție de 90 %, din viermi, gândaci, tarantule. Localul e mai fancy, și pentru același păinajen înfipt pe băț am plătit de vreo 10 ori mai mult. Deh, farfuria era mai dichisită, cu pesto, pachețele de primăvară cu viermi sau foietaj cu păianjen și feta.
Mă bucur că am reușit să trec peste ideea de „mi-e silă”, „bleax, e grețos”. O să încerc toate „nebuniile” culinare pentru că mâncarea creează amintiri și legături între oameni.
